VITAMINELE D3 și D2 – ce sunt și care este diferența între ele?

 

VITAMINA D3 este un compus organic liposolubil denumit colecalciferol, a cărui cantitate serică variază funcție de expunerea la radiații UVB (cu sinteză la nivelul pielii), respectiv în urma aportului alimentar din surse de origine animală (pește gras, ulei de pește, gălbenuș de ou, icre, fructe de mare, ficat de vită, lapte, iaurt etc.) sau de suplimentele nutriționale. VITAMINA D2 sau ergocalciferolul este, de asemenea, un compus liposolubil, derivat din plante/alimente de origine vegetală (ciuperci, portocale, cereale fortificate).

Vitaminele D3 și D2, care sunt niște prohormoni inactivi, se transformă în forma lor activă după o primă metabolizare la nivel hepatic, rezultând forma principală de stocare, 25-hidroxi-VITAMINA D sau CALCIDIOLUL, respectiv după a doua hidroxilare la nivel renal, rezultând 1,25-dihidroxi-VITAMINA D sau CALCITRIOLUL.

Acestea două din urmă sunt formele care se solicită pentru a fi determinate ca analize medicale de laborator. Calcidiolul este o formă cu activitate biologică minimă, considerată și formă de “stocare” sau “rezervor circulant”, cu un timp de înjumătățire de 2-3 săptămâni, iar calcitriolul este forma biologic activă.

De rutină se determină calcidiolul (25-hidroxi-vitamina D), însă o evaluare corectă și completă a nivelului optim de vitamină D în organism include ambele forme, dar și raportul dintre acestea (calcitriol/calcidiol). Raportul celor două este cel mai bun indicator pentru o evaluare adecvată a deficienței, dar și pentru o suplimentare optimă cu vitamina D. Un raport sub valoarea de 4 indică necesitatea suplimentării cu vitamina D.

 

RADIAȚIILE SOLARE

Este bine să cunoaștem cele 3 mari categorii de radiații solare:

  • spectrul vizibil (razele luminoase/lumina solară)
  • ultraviolete/UV (în care intră tipurile UV-A, UV-B și UV-C)
  • infraroșii/IF (care produc efect termic/de încălzire)

Radiațiile UV care ajung până la nivelul suprafeței terestre sunt UV-A și, în cantitate redusă, UV-B.

 

Radiațiile UV-A au capacitatea de a pătrunde profund în tegument, revenindu-le astfel un rol important în apariția ridurilor și a îmbătrânirii precoce a pielii, dar care, din păcate, nu participă la sinteza vitaminei D la acest nivel. Aceste tipuri de radiații pot pătrunde, de asemenea, prin geamuri, plastic, chiar și haine.

 

Radiațiile UV-B sunt cele care induc sinteza vitaminei D la nivelul pielii, însă tot acestea produc și roșeața tegumentului, respectiv arsura solară, dacă durata de expunere la soare depășește capacitatea de protecție pe care ne-o asigură melanina (pigmentul protectiv al pielii noastre, a cărei cantitate este determinată genetic și, care, diferă de la persoană la persoană).

Aceste două tipuri de radiații (UV-A și UV-B) pot produce sau agrava diferite afecțiuni dermatologice (inclusiv cele maligne) în cazul expunerii nejudicioase la soare!

Radiațiile infraroșii pot provoca deteriorarea tegumentului până la nivel de derm, cu distrugerea colagenului și epuizarea resurselor antioxidante. Aceste tipuri de radiații sunt prezente în cantitatea cea mai crescută aproximativ în intervalul orar 10-17.

VITAMINELE D3 și D2, EXPUNEREA LA SOARE, BRONZUL ȘI CREMELE CU SPF (PARTEA A II-A)

 

PAULA DEJEU

Medic primar Medicină de Laborator

Doctor în Științe medicale