Organismul uman imunocompetent are capacitatea de a reacționa prompt în momentul intrării în contact cu diferiți antigeni (virusuri, bacterii, paraziți alergeni sau alte particule non-self).

Referindu-ne specific la infecția cu virusul SARS-CoV2 (COVID-19), răspunsul imun este atât de tip celular, cât și umoral. Cu alte cuvinte, în “bătălia” cu virusul întervin:

• celulele imunologice (natural killer, limfocitele T citotoxice, macrofagele);
• anticorpii (sintetizați de limfocitele B, respectiv plasmocite).

Debutul simptomatologiei clinice poate avea loc la 2-14 zile¹ din momentul expunerii organismului la virus și poartă denumirea de perioadă de incubație (acesta este motivul pentru care durata carantinei este stabilită la 14 zile pentru contacți).

În acest interval de timp începe sinteza de anticorpi tip IgM împotriva virusului, respectiv anticorpii de fază acută a bolii. Până în ziua 19 de la debutul simptomelor, anticorpii IgG se pozitivează de asemenea, prin seroconversie.²

IgG sunt anticorpii specifici fazei de convalescență a bolii și asigură imunitatea pe termen lung a organismului (luni de zile).  

Conform protocolului de diagnostic al infecției cu SARS-CoV2 elaborat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), testarea serologică este utilă din punct de vedere epidemiologic pentru evaluarea ratei de infecțiozitate și contagiozitate a virusului.³

În concluzie, testarea anticorpilor tip IgM și IgG anti SARS-CoV2 este recomandată pentru confirmarea sau infirmarea unei infecții în antecedente cu acest virus. Rezultatele se interpretează în context clinic și epidemiologic.

Pentru testarea profilului immunologic anti SARS-CoV2 nu este necesară o pregătire prealabilă specială. În cadrul Laboratorului Betania, testarea se realizează din ser prin chemiluminiscență.

Lista de prețuri:

Bibliografie:

1. Linton NM, Kobayashi T, Yang Y, Hayashi K, Akhmetzhanov AR, Jung SM, Yuan B, Kinoshita R, Nishiura H. Incubation Period and Other Epidemiological Characteristics of 2019 Novel Coronavirus Infections with Right Truncation: A Statistical Analysis of Publicly Available Case Data. J Clin Med. 2020 Feb 17;9(2)
2. Long QX, Liu BZ, Deng HJ, Wu GC, Deng K, Chen YK, Liao P, Qiu JF, Lin Y, Cai XF, Wang DQ, Hu Y, Ren JH, Tang N, Xu YY, Yu LH, Mo Z, Gong F, Zhang XL, Tian WG, Hu L, Zhang XX, Xiang JL, Du HX, Liu HW, Lang CH, Luo XH, Wu SB, Cui XP, Zhou Z, Zhu MM, Wang J, Xue CJ, Li XF, Wang L, Li ZJ, Wang K, Niu CC, Yang QJ, Tang XJ, Zhang Y, Liu XM, Li JJ, Zhang DC, Zhang F, Liu P, Yuan J, Li Q, Hu JL, Chen J, Huang AL. Antibody responses to SARS-CoV-2 in patients with COVID-19. Nat Med. 2020 Apr
3. World Health Organization. Laboratory testing for coronavirus disease (COVID-19) in suspected human cases. Interim guidance 2 March 2020. Ref Type: Internet Communication. https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/331329/WHO-COVID-19-laboratory-2020.4-eng.pdf?sequence=1&isAllowed=

Testarea diagnostică pentru COVID-19 este incontestabil esențială, motiv pentru care este important să știm pe cine, când, cum și ce testăm pentru a pune diagnosticul corect și, de asemenea, câtă încredere putem avea în acuratețea rezultatelor obținute?

Informațiile despre virusul COVID-19 se află într-o continuă actualizare, în momentul de față răspunsurile la cele mai frecvente și importante întrebări fiind după cum urmează:

PE CINE TESTĂM?

Răspunsul ideal ar fi: pe toată lumea, însă ca prioritate se iau în considerare următoarele categorii:¹

• persoanele simptomatice;
• cadrele medicale și personalul angajat în spitale/instituții medicale;
• pacienții spitalizați;
• contacții cazurilor confirmate;
• angajații care nu pot aplica regulile distanțării sociale la locul de muncă față de ceilalți angajați sau față de clienți (durată de peste 15 minute, respectiv 2 m distanță);
• angajații locurilor de muncă amplasate în zone geografice greu accesibile;
• angajații locurilor de muncă unde continuitatea operațională este de maximă prioritate.

! O modificare importantă adusă de CDC (Centers for Disease Control and Prevention): nu se mai recomandă retestarea unei persoane diagnosticată COVID-pozitiv în antecedente.²

CÂND TESTĂM?

• în cazul prezenței simptomelor sugestive infecției:³febră și/sau frisoane, tuse, dispnee (dificultăți în respirație), fatigabilitate (oboseală generalizată), mialgii (dureri musculare), migrene (dureri de cap), hipo-/anosmie (pierderea mirosului), hipo-/disgeuzie (pierderea gustului), disfagie (dureri în gât), grețuri și/sau vărsături, congestive nazală și/sau coriză, diaree;
• cel mai devreme la 5 zile de la momentul expunerii – în cazul contacților.⁴

CUM TESTĂM?

!!! Doar testele care determină prezența acidului nucleic viral sau a antigenelor specifice virusului COVID-19 pun diagnosticul de infecție virală acută.

IMPORTANT! Nu se recomandă de rutină testarea serologică⁵ pentru diagnosticul infecției acute, cu toate că aceste analize furnizează informații importante cu privire la dinamica transmiterii virusului în rândul populației generale.⁶   

O altă informație importantă este că până prezent (august 2020), FDA (Food and Drug Administration) nu a aprobat niciun test specific pentru diagnosticul de certitudine al infecției cu COVID-19.⁷ Testele disponibile au făcut și fac parte în continuare din categoria dispozitivelor medicale IVD (in vitro diagnostics) aprobate în situații de urgență de către EUA (Emergency Use Authorization).⁸

În 24 iulie 2020, FDA a anunțat autorizarea primului test diagnostic pentru screeningul populational (indiferent de istoricul expunerii sau simptomatologie), anume rRT-PCR (real time reverse transcription-polymerase chain reaction).⁹ 

Un tabel informativ despre testele diagnostice SARS-CoV-2 disponibile în prezent sunt publicate de către FDA pe site-ul https://www.fda.gov/medical-devices/coronavirus-disease-2019-covid-19-emergency-use-authorizations-medical-devices/vitro-diagnostics-euas#imft1.

CE TESTĂM?

Funcție de testul solicitat, materialele biologice prelevate pot fi:

• Exsudat nazofaringian;
• Exsudat faringian;
• Sânge venos;
• Spută, aspirat endotracheal, lavaj bronho-alveolar – în cazul pacienților cu afectare acută severă.

CATEGORIILE TESTELOR DE LABORATOR:

• TESTE DIAGNOSTICE – teste moleculare sau antigenice, care detectează particule virale pentru diagnosticul infecției acute;
• TESTE SEROLOGICE – teste care detectează anticorpi anti-SARS-CoV-2 (IgM, IgA, IgG) care nu pot fi utilizate pentru diagnosticul unei infecții acute;
• TESTE DE MANAGEMENT A PACIENȚILOR COVID-POZITIVI– analize adiționale de rutină urmărite în dinamică (ex. biomarkeri inflamatori), utilizate pentru managementul decisional cu privire la terapie .

CELE MAI FRECVENTE TESTE DE LABORATOR:

• RT-PCR (real time polymerase chain reaction)– se determină din exsudat nazofaringian sau faringian și identifică prezența ARN-ului viral în proba analizată. Susține un diagnostic pozitiv al infecției virale cu SARS-CoV-2 (infecție acută/activă).
• Anticorpi IgG anti-SARS-CoV-2– se determină din sângele venos și identifică prezența anticorpilor IgG specifici în proba analizată. O persoană “a trecut prin infecție” dacă acest test este pozitiv. Un studiu recent a demonstrat că IgG anti-SARS-CoV-2 se pozitivează în decurs de 19 zile de la debutul simptomelor.¹⁰    
• Conform OMS, testele rapide (metoda imunocromatografică) nu se recomandă pentru diagnosticul sau screeningul infecției COVID-19 datorită performanțelor scăzute (rezultate fals-pozitive și fals-negative frecvente).

Acuratețea rezultatelor diferă funcție de metoda de determinare (ex. imunocromatografie, metoda imunoenzimatică, chemiluminiscență, metode moleculare, etc.). Interferențele și rezultate fals pozitive sunt probabile și frecvente. Cu cât metoda este mai robustă, procedura de lucru mai automatizată și aparatura mai performantă, cu atât acuratețea testului crește.

Dr. Paula Dejeu

Medic specialist Medicină de Laborator

1. https://www.cisa.gov/identifying-critical-infrastructure-during-covid-19
2. https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/hcp/testing-overview.html
3. https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/symptoms-testing/symptoms.html
4. https://emedicine.medscape.com/article/2500119-overview
5. https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/lab/resources/antibody-tests-guidelines.html
6. https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/covid-data/serology-surveillance/index.html
7. https://www.aafp.org/patient-care/emergency/2019-coronavirus/covid-19_resources/covid-19–testing.html
8. https://www.fda.gov/medical-devices/emergency-situations-medical-devices/emergency-use-authorizations-medical-devices
9. https://www.fda.gov/news-events/press-announcements/coronavirus-covid-19-update-fda-authorizes-first-diagnostic-test-screening-people-without-known-or
10. Long QX, Liu BZ, Deng HJ, Wu GC, Deng K, Chen YK, Liao P, Qiu JF, Lin Y, Cai XF, Wang DQ, Hu Y, Ren JH, Tang N, Xu YY, Yu LH, Mo Z, Gong F, Zhang XL, Tian WG, Hu L, Zhang XX, Xiang JL, Du HX, Liu HW, Lang CH, Luo XH, Wu SB, Cui XP, Zhou Z, Zhu MM, Wang J, Xue CJ, Li XF, Wang L, Li ZJ, Wang K, Niu CC, Yang QJ, Tang XJ, Zhang Y, Liu XM, Li JJ, Zhang DC, Zhang F, Liu P, Yuan J, Li Q, Hu JL, Chen J, Huang AL. Antibody responses to SARS-CoV-2 in patients with COVID-19. Nat Med. 2020 Apr 29.

Osteoporoza reprezintă o boală metabolică a sistemului osos, afecțiune frecvent ignorată și netratată datorită în mare parte manifestărilor clinice silențioase înainte de apariția fracturilor.

Țesutul osos se află într-o continuă remodelare, fiind alcătuit din:

• Celule tinere (OSTEOBLASTE) – cu rol în sintetza și calcificarea matricei osoase, respectiv remodelarea țesutului osos.
• Celule mature (OSTEOCITE) – cu rol în menținerea substanței fundamentale elaborate.
• Celule osteodistructive (OSTEOCLASTE) – cu rol în rezorbția țesutului osos.

La copii și adolescenți activitatea osteoblastelor predomină procesul de remodelare osoasă, ceea ce determină dezvoltarea sistemului osos (creșterea oaselor). Peakul (“vârful”) acestei creșteri osoase este atins la vârsta de 30-35 ani, după care procesul intră în declin.

O activitate crescută a osteoclastelor și/sau un deficit al populației osteoblastice reprezintă factorul fiziopatogenic principal care induce diminuarea masei ososase cu apariția OSTEOPOROZEI.

Când rata rezorbției osoase depășește rata formării osoase vorbim despre un turnover osos crescut, status caracteristic perioadei postmenopauză, ceea ce predispune această categorie de persoane la fracturi. Obezitatea, dezechilibrele hormonale, medicația cronică și malnutriția reprezintă riscuri suplimentare dezvoltării și agravării acestei afecțiuni.

Pentru evaluarea metabolismului osos se recomandă următoarele analize de laborator: 

• Profil bazal de evaluare a metabolismului osos:
  • Hemoleucograma
  • Calciu total, calciu ionic, fosfor, magneziu– minerale necesare sintezei matricei osoase
  • CRP (proteina C reactivă)– marker inflamator nespecific
  • Fosfataza alcalină totală –enzimă cu rol important în diagnosticul afecțiunilor osoase
  • GGT (gama-glutamiltransferaza)– parametru util pentru diagnosticul unei afecțiuni hepatice în prezența unei afecțiuni osoase. Se corelează cu valorile fosfatazei alcaline.
  • Electroforeza proteinelor serice– evaluarea statusului nutrițional și a poteinelor serice
  • Creatinina serică – reflectă funcționalitatea renală
  • TSH (hormonul de stimulare tiroidoană)– reglează activitatea tiroidei, hormonii tiroidieni fiind implicați în dezvoltarea scheletului la copil

 Acest profil bazal de analize medicale este recomandat pentru excluderea diagnosticelor diferențiale importante.

• Profil analize specifice osteoporoză:
  • Fosfataza alcalină osoasă (ostaza)– reflectă fidel activitatea osteoblastelor, respectiv procesul de osteosinteză (formare osoasă)
  • Calciu total, calciu ionic, fosfor, magneziu– minerale necesare componentei anorganice a matricei osoase
  • Vitamina D– vitamină care crește absorbția intestinală de calciu, magneziu și fosfor
  • PTHși calcitonina – hormoni antagoniști implicați în reglarea metabolismului osos
  • TSH șiestradiol (la femei) – reglează procesul de remodelare osoasă
  • Testosteron total (la bărbați) – influențează densitatea osoasă
  • β-CrossLaps– marker osos specific și stabil care apare în faza incipientă a degradării colagenului de tip I, parametru ce reflectă procesul de rezorbție osoasă

PREȚURI

• Precursor hormonal liposolubil care crește absorbția intestinală de calciu, magneziu și fosfor.
• Prezintă variații sezoniere, valorile cele mai scăzute înregistrându-se la finalul sezonului rece.[1-3]
• Stimulează imunitatea, cu rol important în prevenirea și vindecarea infecțiilor.[4,5]
• Scade riscul apariției sindromului depresiv.[6-9]

Compuși importanți pentru organismul uman:

• Vitamina D2 – ergocalciferol
• Vitamina D3 – colecalciferol

DEFICITUL DE VITAMINA D

• Crește riscul de diabet zaharat, fracturi și boli cardio-vasculare, cu precădere la persoanele vârstnice.[10-12]
• Factor de risc în dezvoltarea cancerului de sân, colon și prostată la adulți.[13-17]
• Deficitul matern de vitamina D în timpul sarcinii asociază dezvoltare pulmonară deficitară la copil în jurul vârstei de 6 ani, tulburări neurocognitive în jurul vârstei de 10 ani, risc crescut de dezvoltare a tulburărilor de alimentație în adolescență și masă osoasă redusă în jurul vârstei de 20 ani.[18-20]
• Crește incidența bolilor autoimune (diabet zaharat tip I, lupus eritematos sistemic, scleroză multiplă, boală intestinală inflamatorie, artrită reumatoidă) în contextul unei predispoziții genetice și a factorilor epidemiologici de risc.[21-25]

TESTAREA VITAMINEI D

PREȚURI VALABILE PÂNĂ LA 30 APRILIE 2020

Referințe bibliografice:

1. Maxwell J.D. Seasonal variation in vitamin D. Proc. Nutr. Soc. 1994;53:533–543. doi: 10.1079/PNS19940063.
2. Van der Mei I.A., Ponsonby A.L., Engelsen O., Pasco J.A., McGrath J.J., Eyles D.W., Blizzard L., Dwyer T., Lucas R., Jones G. The high prevalence of vitamin D insufficiency
across Australian populations is only partly explained by season and latitude. Environ. Health Perspect. 2007;115:1132–1139. doi: 10.1289/ehp.9937.
3. Andersen R., Brot C., Jakobsen J., Mejborn H., Mølgaard C., Skovgaard L.T., Trolle E., Tetens I., Ovesen L. Seasonal changes in vitamin D status among Danish
adolescent girls and elderly women: The influence of sun exposure and vitamin D intake. Eur. J. Clin. Nutr. 2013;67:270–274. doi: 10.1038/ejcn.2013.3.
4. Grad R. Cod and the consumptive: A brief history of cod-liver oil in the treatment of pulmonary tuberculosis. Pharm. Hist. 2004;46:106–120
5. Baeke F., Takiishi T., Korf H., Gysemans C., Mathieu C. Vitamin D: Modulator of the immune system. Curr. Opin. Pharmacol. 2010;10:482–496. doi: 10.1016/j.coph.2010.04.001.â
6. Eyles DW, Smith S, Kinobe R, et al. Distribution of the vitamin D receptor and 1 alpha-hydroxylase in human brain. J. Chem. Neuroanatomy 29(1), 21-30 (2005).
7. Kalueff AV, Tuohimaa P. Neurosteroid hormone vitamin D and its utility in clinical nutrition. Curr. Opin. Clin Nutrit. Metab.Care 10(1), 12-19 (2007).
8. Buell JS, Dawson-Hughes B. Vitamin D and neurocognitive dysfunction: preventing „D”ecline? Mol. Aspects. Med29(6), 415-422 (2008).
9. Song C, Wang H. Cytokines mediated inflammation and decreased neurogenesis in animal models of depression. Prog. Neuropsychopharmacol. Biol. Psychiatry 35(3), 760-768 (2011).
10. Holick MF. Vitamin D: importance in the prevention of cancers, type 1 diabetes, heart disease, and osteoporosis. Am J Clin Nutr. 2004 Mar. 79(3):362-71.
11. Mathieu C, Gysemans C, Giulietti A, et al. Vitamin D and diabetes. Diabetologia. 2005 Jul. 48(7):1247-57.
12. Chapuy MC, Arlot ME, Duboeuf F, et al. Vitamin D3 and calcium to prevent hip fractures in the elderly women. N Engl J Med. 1992 Dec 3. 327(23):1637-42.
13. Chen TC, Holick MF. Vitamin D and prostate cancer prevention and treatment. Trends Endocrinol Metab. 2003 Nov. 14(9):423-30.
14. Garland CF, Comstock GW, Garland FC, et al. Serum 25-hydroxyvitamin D and colon cancer: eight-year prospective study. Lancet. 1989 Nov 18. 2(8673):1176-8.
15. Garland CF, Garland FC, Gorham ED. Calcium and vitamin D. Their potential roles in colon and breast cancer prevention. Ann N Y Acad Sci. 1999. 889:107-19.
16. Chen TC, Wang L, Whitlatch LW, et al. Prostatic 25-hydroxyvitamin D-1alpha-hydroxylase and its implication in prostate cancer. J Cell Biochem. 2003 Feb 1. 88(2):315-22.
17. Freedman DM, Rajaraman P, Fuhrman B, et al. Sunlight, hormone replacement status and colorectal cancer risk in post-menopausal women. Int J Cancer. 2009 Sep 30.
18 Phillips D. Maternal Vitamin D Status Tied to Long-term Outcomes in Kids. Medscape. 2014 Dec
19. Hart PH, Lucas RM, Walsh JP, Zosky GR, Whitehouse AJ, Zhu K, et al. Vitamin D in Fetal Development: Findings From a Birth Cohort Study. Pediatrics. 2014 Dec 15.
20. Kamudoni P, Poole C, Davies SJ. An estimate of the economic burden of vitamin D deficiency in pregnant women in the United Kingdom. Gynecol Endocrinol. 2016 Mar 29. 1-6.
21. Becker K.G. The common genetic hypothesis of autoimmune/inflammatory disease. Curr. Opin. Allergy. Clin. Immunol. 2001;1:399–405.
22. Moroni L., Bianchi I., Lleo A. Geoepidemiology, gender and autoimmune disease. Autoimmun. Rev. 2012;11:A386–A392. doi: 10.1016/j.autrev.2011.11.012.
23. Zittermann A. Vitamin D in preventive medicine: Are we ignoring the evidence? Br. J. Nutr. 2003;89:552–572. doi: 10.1079/BJN2003837.
24. Cantorna M.T., Zhu Y., Froicu M., Wittke A. Vitamin D status, 1,25-dihydroxyvitamin D3, and the immune system. Am. J. Clin. Nutr. 2004;80:1717–1720.
25. Bock G., Pieber T.R., Prietl B. Vitamin D: Role in autoimmunity. CAB Rev. 2012;7:1–7.

• apetitul alimentar
• ehilibrul energetic
• metabolismele glucidic și lipidic
• sensibilitatea tisulară la insulină
• imunitatea
• angiogeneza
• tensiunea arterială
• hemostaza

• * < 18.50 – Subpondere
• * 18.50-24.99 – Greutate normală
• * 25-29.99 – Obezitate grad I
• * 30-34.99 – Obezitate grad II
• * 35-35.99 – Obezitate grad III
• * 40 sau peste – Obezitate morbidă